Corina Dragomir, s-a născut în data de 12 iunie 1969, în localitatea Moreni, judeţul Dâmboviţa, chiar dacă obârşia părinţilor este comuna celui mai mare dramaturg român Ion Luca Caragiale şi reprezintă cu cinste zona folclorică Muntenia.
Unică odraslă la părinţi, lumina ochilor acestora, încă de copilă prefera jocurilor copilăriei audiţiile de pe discuri sau radiotelevizate. Aşa a pornit Corina pe drumul frumos, dar foarte sinuos al cântecului popular.
Şcoala primară şi liceul le-a urmat în oraşul natal între anii 1975 – 1987.
Observând înclinaţiile artistice ale acesteia, părinţii o încurajează susţinându-i apariţiile la diverse concursuri de gen. Astfel , încă de la vârsta de 13 ani, Corina Dragomir păşeşte hotărât pe scenă, înfruntând concurenţi aflaţi în pragul afirmării şi secondându-i îndeaproape. Odată cu obţinerea primelor diplome, familia hotărăşte ca ea să urmeze Şcoala Populară de Artă din Târgovişte, fapt ce se petrece între anii 1983-1986, îndrumată fiind de remarcabila profesoară de canto Constanţa Ionescu Câmpeanu, moreneancă şi dumneaei. Tot aici, este călăuzită la orele de „Teorie şi Solfegii” de un alt morenean, Lucian Vlădescu, cel care astăzi este dirijor la Teatrul de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Corina Dragomir absolvă Şcoala Populară de Artă cu „10” pe linie.
Cum era de aşteptat, premiile nu contenesc să apară:
1981 - locul III la Concursul Artistic din cadrul Etapei Judeţene a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste "Cântarea României";
1983 - premiul III şi titlul de laureat la Concursul Artistic de Interpretare (Creaţie) din cadrul Etapei Republicane a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste "Cântarea României";
1985 - premiul I şi titlul de laureat la Concursul Artistic de Interpretare (Creaţie) din cadrul Etapei Republicane a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste "Cântarea României";
1987 - premiul I şi titlul de laureat la Concursul Artistic de Interpretare (Creaţie) din cadrul Etapei Republicane a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste "Cântarea României";
1982 - trei premii internaţionale la concursuri organizate în cadrul Taberei de Vară pentru copii din Budapesta;
1982 - menţiune la Concursul de Muzică Populară şiMuzică Uşoară "Corabia de Aur" - Corabia, judeţul Olt;
1986 - premiul I la Concursul de Muzică Populară “Floarea de Stâncă"-Rucăr, judeţul Argeş;
1986 - premiul II la Festivalul de muzică populară "Maria Tănase"-Craiova, judeţul Dolj;
1986 - premiul special acordat de Casa Municipală de Cultură Drobeta Turnu Severin la Concursul Interjudeţean de Creaţie şi Interpretare a Cântecului Popular de Viaţă Nouă "Cântec Nou în Mehedinţi" - Ediţia a XVI- a;
1987 - premiul I la Concursul Interjudeţean de Muzică Populară "Călăraşi - Pământ de Aur";
1987 - premiul I şi trofeul "Maria Lătăreţu" - Târgu Jiu, judeţul Gorj;
1987 - trofeul la Festivalul de Romanţe "Crizantema de Aur"- Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
Odată cu ele apar şi primele înregistrări la Radio în anul de graţie 1987, înregistrări datorate doamnelor Eugenia Florea, Angela Marinescu şi domnului Gruia Stoia.
Absolvind între timp Liceul Industrial Nr. 1 din Moreni, se angajează (pentru că a ratat examenul de intrare la facultate) la Schela de Foraj Moreni, unde îşi desfăşoară activitatea din toamna anului 1987 până în 1989 când şefii şi colegii o « întărâtă » să participe la un concurs anunţat de către ziarul local « Dâmboviţa » pentru ocuparea unui post de solist vocal profesionist la Ansamblul de Cântece şi Dansuri « Chindia » din Târgovişte aflat sub egida Consiliului Judeţean al Sindicatelor Dâmboviţa.
Conştientă că provenind dintr-o familie de oameni simpli, dar cu frică de Dumnezeu, niciodată nu va putea accede direct pe cele mai înalte culmi ale gloriei, Corina acceptă această provocare şi devine angajată a ansamblului mai sus-menţionat.
În aceea perioadă de timp, a avut şansa să fie în preajma unor artişti de renume ai scenei româneşti: Ion Dolănescu, ce susţinea concerte împreună cu fraţii săi Constantin şi Nicolae sau cu fiul Ionuţ, Ileana Constantinescu, Maria Apostol, Ileana Ciuculete, Mariana Marin.
Angajarea ei la acest ansamblu a fost relativ scurtă, pentru că în toamna aceluiaşi an 1989, apare de astă dată în cotidianul « România Liberă » un alt anunţ care atrage atenţia familiei. Se anunţa scoaterea la concurs a unui post de solist vocal profesionist de muzică populară, zona Muntenia, la Ansamblul Artistic « Rapsodia Română » Bucureşti, iar tatăl a spus sec: « Dacă tot ai luat drumul muzicii, de ce să nu mergi cât mai sus?», întrebare pe care Corina, ambiţioasă din fire, nu o lasă fără răspuns. Merge la Bucureşti împreună cu tatăl ei şi, cum era de aşteptat, obţine postul. Aşa că, începând cu data de 10 ianuarie 1990 Corina Dragomir vine la Bucureşti, transferată în urma acestui concurs şi este fericită că poate sta pe aceeaşi scândură cu Gheorghe Turda, Elena Merişoreanu, Nelu Bălăşoiu, Dumitru Constantin, Ioana Cristea, Aneta Stan, Puşa Poenaru, Elena Ionescu Mateescu, Rodica Manciu, Carmen Ciosa şi mai ales, este acompaniată de orchestra condusă de maestrul emerit Ionel Budişteanu şi Stelian Coman. Aici se modelează ca artist profesionist.
Bucuria nu durează decât doi ani, pentru că, conform principiului « ultimul venit – primul plecat », chiar dacă inclusiv la testările anuale obţine numai nota maximă, ei bine, conform acestui principiu, se vede obligată să aibe din nou emoţiile inerente unui astfel de concurs şi participă pentru a treia oară la un concurs acerb, pentru a se angaja la Ansamblul « Ciocârlia » al Ministerului de Interne şi ... victorie !
Incepând cu 01.03.1992, obţine transferul prin concurs la unul dintre cele mai renumite ansambluri profesioniste din Bucureşti şi devine colegă cu Mioara Velicu, Floarea Tănăsescu, Steliana Sima, Mioara Pitulice, Eugenia Nedişan, Maria Stroia şi Viorica Barbu-Iuraşcu. In această perioadă orchestra este condusă de către maestrul Constantin Arvinte, Ion Ivanonici, Mircea Carabulea, Marin Alexandru. Tot acum, se modelează şi se căleşte, precum oţelul, ca artist, în adevăratul sens al cuvântului.
Numai că, pentru Corina Dragomir, nu era de ajuns. Intuind, chiar dacă părinţii nu-i reproşau, că ei sunt nemulţumiţi pentru că nu şi-a continuat studiile, poate tocmai de aceea, îi pune în faţa faptului împlinit, şi îi anunţă că a absolvit Facultatea de Drept în anul 1995. Obţinând această diplomă, conducerea ministerului din acea vreme, consideră că poate trece în rândul cadrelor militare active, ceea ce se şi înfăptuieşte, devenind ofiţer la arma pompieri, armă pe care o slujeşte de atunci încoace.
În toată această perioadă, rămâne fidelă cântecului popular muntenesc şi dovadă stau colaborările în spectacole atât în ţară cât şi în străinătate, editarea de albume, apariţiile nenumărate pe posturile de televiziune: TVR 1, Tele7abc, TVRM, CosmosTV, DDTV, OTV, EtnoTV, FavoritTV şi radio, datorate oamenilor de artă şi cultură, redactori cu prodigioasă activitate precum: Theodora Popescu, Florentina Satmari, Niculina Merceanu, Elize Stan, Valeria Arnăutu, Gheorghe Palcu, Mărin Cornea, Ionela Prodan, Doina Mirea, Cătălin Maximiuc, Polina Gheorghe, Mariana Stănescu, Paulina Irimia, Georgel Nucă şi Aurelian Preda, amintind oridecâteori a fost posibil faptul că a pornit dintr-un orăşel mic, dar cochet, pomenind oamenii locului natal şi ducând mai departe melosul popular muntenesc sau romanţa, după caz, în lumea cea mare.
În comisiile concursurilor la care a participat, a fost notată de către: Constantin Arvinte, Emilia Comişel, Ion Cristoreanu, George Zbârcea, I.C. Chiţimia, Teodor Bratu, Angela Moldovan, Elisabeta Moldovan, Steluţa Popa, Octav Enigărescu, Voicu Enăchescu, Aurel Mustăţea, Gheorghe Oprea, Ludovic Paceag, Camelia Dăscălescu, Paraschiv Oprea, Dorina Drăghici, Ana Piuaru, Florin Georgescu.
Primul album discografic îl înregistrează în 1995, sub bagheta regretatului dirijor şi compozitor Paraschiv Oprea şi cuprinde atât folclor muntenesc cât şi romanţe atât de iubite de către protagonista noastră. Tocmai de aceea, albumul poartă nume de romanţă “Inimă prietenă”.
Întreprinde numeroase turnee în ţară şi străinătate şi anume în Ungaria, Bulgaria, Turcia, Germania, Cipru, Bahrain, S.U.A., Grecia, unde duce cu mândrie cântecul şi portul dâmboviţean.
Datorită repertoriului său bogat şi variat, precum şi datorită prezenţei sale artistice (port popular, ţinută artistică deosebită, dicţie şi prestanţă), Corina Dragomir este din ce în ce mai îndrăgită şi apropiată de public.
Solista spune aşa:
“Cântecul mi-a fost alinare, frate şi descântec... Mă bucur că pot alina sufletele atâtor oameni, sunt alături de ei în fiecare zi, iubesc albastrul cerului, mărul dâmboviţean de Voineşti, ador mirosul fânului de curând cosit şi cânt cu drag din suflet, pentru suflet de român...”