Cultura este definita ca totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
Desigur înlăuntrul nostru suntem la fel, insa numai cultura poate face diferența și totodată ne poate da o stimă de sine cât și o stare psihico-emotionala nemaipomenită.
Cultura adevarata e asemenea cu facultatea castigata cinstit, deoarece totul porneste din punctul în care omul este fixat de natură şi de soartă ca să se regăsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clădească o lume spirituală proprie.
Cultura constă în făurirea omului lăuntric şi în facultatea de a se pune în sprijinul comunitatii, al tuturor celorlalti.
Într-un secol al informatiei, al vitezei totul pare dintru inceput a fi sortit unui debut mai putin fast. Pretutindeni, acest oras pare a fi doar o umbra a ceea ce ar fi fost candva.
Semnele trecerii timpului, valorile si personalitatile marcante ce au facut cinste acestor taramuri par a fi doar istorie.
Mitul conform caruia talentul poetului exilat Ovidius la Tomis ar fi apus prinde „aripi” atunci cand, din neant unele entitati mai zvapaiate, mai indiferente si mai pline de dispret aflandu-se in functii strategice au nesocotit si adus la o stare anormala si deplorabila ceea ce denumeam a fi…cultura.Si aceasta stare inrautatita a lucrurilor s-a accentuat , cu o anumita ritmicitate si obstinatie ce a adus bucuria „nebunilor” si prabusirea oricaror vise ale unora dintre cei ce slujesc Artei cultivand Binele, Adevarul si Frumosul!
Bineinteles ca starea de haos a fost influentata si de instaurarea unei crize morale dublata si de una economica, deoarece departarea de Izvorul Intelepciunii si al Luminii atrage dupa sine si consecinte imediate
Apetitul pentru frumos, pentru a cultiva latura noastra sensibila a devenit doar ceva mai putin important decat mersul regulat la slujba sau chiar decat grija noastra pentru a ne hrani.
Hrana sufleteasca a devenit un subiect „preferat” de catre majoritatea numai in cadrul unor intalniri , ale unor defilari, prezentari ridicole in care muzica de mai slaba calitate cat si mai joasa interferenta energetica rivaliza cu spiritul gregar si apetenta pentru kitsch.
Din respect fata de o minoritate ce a fost in ultimul timp ostracizata nu am sa va mai rascolesc amintirile deoarece ele au devenit extrem de dureroase, fiind mereu deschise si sangerande…
Lipsa de sustinere s-a observat cu „ochiul liber” in cantitatea de cultura ce „s-a servit” insa, cu toata bucuria nu si in calitate. Asemenea unor stoici, toti adevaratii oameni de cultura au inteles mesajul si s-au mobilizat exemplar, aducand opiniei publice spectacole, reprezentatii, creatii de un inalt rafinament.
In plus ,cauzele fiind nominalizate cat si desfasurarea ulterioara a „evenimentelor”, nu mica le-a fost mirarea „neutrilor” sa ajunga la anumite concluzii.Totusi „calitatea” lor de a parea echidistanti a cauzat o acutizare a starii initiale.
Fara sa devin exagerat , din spirit diplomatic nu doresc sa citez lista „nominalizatilor”, a acestor „tovarasi”, a acestor „prieteni” ce au incercat si in parte au si reusit sa ne impiedice sa evoluam spiritual.
Pe firul acestor ganduri materializate sunt ferm convins ca tot ei vor da , candva socoteala , in special Acelei Divinitati ce nu se lasa pacalote sau batjocorite …la infinit!
Pe fondul celor scrise pana acum as marca si o idee ce cu siguranta vi se va parea „rupta” din context. Acolo unde apar la fiecare pas schimbări de mentalitate, de apreciere a valorilor, intr-un oras deosebit, cu multiple rezonante istorice, ce a rezistat tuturor marilor civilizatii ar cam trebui sa ne punem întrebarea unde anume ne încadrăm în legatura cu bagajul de cunostinte asimilat de-a lungul timpului…
Inchei intr-o nota realista, fara a ma mai intrista sau entuziasma in plus. Prefer sa ma detasez de acest tablou cu importante tuse supra-realiste in care personajele au evoluat monstruos, in fatete ce frizeaza realitatea aceasta a societatii postmoderne! Poti spune despre un om multe.. Insa faptul ca nu-si cunoaste istoria manifestărilor artistice ale semenilor săi, traditiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine si nu are unde să ajungă , tocmai din cauza faptului că nu stie de unde a plecat, de unde vine si ce rol are fiecare, ca individualitate!
Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta