Nicolae Szekely

Pasiunea pentru muzică îl călăuzeşte spre chitara clasică, astfel că în 1980 devine autodidact şi studiază intens repertoriul acestui instrument. Participă la numeroase festivaluri şi spectacole studenţeşti, iar în 1987 câştigă locul I la Festivalul Naţional de Chitară Clasică de la Sinaia. În toamna aceluiaşi an, susţine un recital la Ateneul Român. De profesie inginer metalurg (dar şi poet – membru în Uniunea Scriitorilor din România, cu 6 cărţi publicate), după 1988 se stabileşte în Hunedoara, unde continuă preocupările pentru muzică, învăţând şi pe alţii arta cântatului la chitară (câţiva dintre elevii săi se remarcă la mai multe festivaluri de gen din ţară).
În anii 90 organizează împreună cu Mircea Goian festivalul „Zilele Chitarei Clasice”, la care participă chitarişti din ţară (Cornel Voicescu, Andrei Constantin, Liviu Georgescu şi elevii săi, Vasile Colţea, Alexandru Creţescu) dar şi de peste hotare, şi anume un duo de lăută, din Belgia. Cu această ocazie întâlneşte pentru prima oară acest instrument. Activitatea chitaristică continuă cu diferite recitaluri (festivalul „Toamna Muzicală”, „Zilele Chitarei Clasice”), urmând ca în anul 2007 să urmeze adevărata întâlnire cu familia lăutei... Grupul „Huniadi Cantores” îi aduce în braţe lui Nicolae Szekely un instrument deosebit: vihuela. Construit de Gyorgi Lorinczi din Tg Mureş, acest instrument îi deschide o nouă lume, aceea a renaşterii. După un an, îşi comandă o lăută, mai apoi o vihuela (construite de acelaşi lutier – Gyorgi Lorinczi), instrumente care îi acaparează întreaga pasiune pentru muzică. Studiază intens repertoriul pentru lăută şi vihuela, este activ la festivalurile medievale din ţară, participă şi la un master-class cu Hopkinson Smith, care îi dezvăluie din tainele tehnicii, speciale, a acestor instrumente. Părăseşte chitara clasică, nu fără oarecare nostalgie, dar fără drum de întoarcere. „Ţi-ai găsit vocea” – îi spune foarte convins Hopkinson Smith, la nedumerirea lui Nicolae Szekely că după aproape 25 de ani de chitară clasică poţi renunţa pur şi simplu... În ceea ce priveşte lăuta, ea nu are încă foarte mulţi adepţi la noi în ţară, sunt doar 4 sau 5 lautişti, cât despre lutieri, doar unul singur - Gyorgi Lorinczi, din Tg Mureş. Are o mare dorinţă de a o promova prin orice mijloace, poate chiar printr-un festival de lăută, în încăperile austere ale Castelului Corvinilor; astfel că susţine recitaluri de lăută şi vihuela, în cadrul Festivalului SOS Castelul, Toamna Muzicală Hunedoareană, recitaluri de muzică renascentistă în diferite locații, în special Cetăți, săli de muzee, biserici: Cetatea Neamțului, Castelul Corvinilor, Biserica Fortificată de la Biertan, Casa de Cultură a Studenților din București, Cetatea Râșnovului, Turnul Bastionului din Cluj, Biserica Evanghelică Mediaș etc.
 
Lumea muzicală a lui Nicolae Szekely persistă în repertoriul medieval şi renascentist, de o bogăţie şi profunzime nebănuite. Autori ca Francesco da Milano, Enriquez Valderrabano, Miguel Fuenllana, Luis Milan, Pierre Ataingnant, Diego Pisador, John Dowland, Hans Gerle, Hans Judenkoenig, H. Newsidler, Alonso Mudarra, Francesco Spinacino, sunt doar câţiva din imensa literatură pentru lăută şi vihuela.