Nicu, ai fost la doar un punct distanță de trofeul Festivalului ”Pe deal la Teleormănel”. Ești mulțumit de premiul I?
Sunt fericit pentru acest premiu, iar cu acest prilej vreau să aduc mulţumiri juriului pentru încrederea acordată şi publicului teleormănean care a fost receptiv şi călduros.
Bineînţeles că sunt mulţumit de acest premiu, din câte ştiu festivalul „Pe deal la Teleormănel” este unul din cele mai longevive concursuri de gen din ţară, iar participarea la acest festival de renume nu poate decât să mă bucure şi onoreze.
Orice premiu este important şi valoros, dacă am reuşit să mă întorc acasă cu premiul I mă simt împlinit.
Cum i-ai simțit pe teleormăneni în cele câteva zile petrecute printre ei?
Teleormănenii sunt oameni primitori, au ceva din agerimea oltenească şi eleganţa muntenească, dacă-mi permiteţi să mă exprim așa. Oameni foarte receptivi şi politicoşi. M-am simţit ca acasă. Vă mărturisesc că am cunoscut ceva din spiritul teleormanean chiar înainte de a cunoaşte şi de a vizita aceste meleaguri prin intermediul muzicii lui Liviu Vasilică şi a Floarei Calotă, pe care i-am urmărit şi i-am ascultat de mic la televizor şi la radio. Pâna la urmă, un interpret este un fel de ambasador al zonei din care vine.
Vreau să vă spun că am întâlnit doi oameni absolut minunaţi. Este vorba despre domnul Florin Ologeanu, care m-a întâmpinat ca un părinte, un om de o modestie şi blândeţe sufletească rar întâlnite, o personalitate cu un cuget curat, plină de înţelepciune.
Mi-a vorbit cu atâta dragoste despre folclor, mi-a povestit despre interpreţii de altădată: Mina Pâslaru, Drăgan Muntean, Ion Sotelecan si alții, despre trăirile, suferinţele, bucuriile interpreţilor din generaţia de aur. Mi-a povestit despre vremuri de mult apuse, despre oameni şi zone, despre istorie şi cântec.
A doua persoană pe care am avut onoarea şi bucuria să o cunosc a fost doamna Floarea Calotă, care m-a impresionat de la primul cuvânt şi de la prima privire. Este unul dintre oamenii cei mai profunzi şi mai autentici pe care i-am întâlnit. Dumneaei mi-a vorbit despre condiţia artistului și transcendenţa muzicii, despre emoţie, sinceritate şi dăruire în timpul actului interpretativ, despre relaţia cu divinitatea şi despre atitudinea faţă de artă. Voi purta în suflet şi minte aceste sfaturi şi cuvinte, această întâlnire ce pur şi simplu m-a marcat.
Le mulţumesc acestor oameni minunaţi pentru poveţe şi pentru sprijin, mă închin de sănătate! Dumnezeu să-i aibă în pază!
Vorbește puțin despre primele experiențe în fața publicului... Când te-ai lansat pe scena muzicală și cu ce cântec?
Prima dată am urcat pe scenă când aveam patru ani, la o serbare la şcoală, am interpretat Ionel, băiat frumos. Atunci am simțit primele emoții, am început încet-încet să îmi dau seama ce înseamnă să cânți în fața publicului. Fiind mic, nu conştientizam complexitatea actului artistic, dar aveam o naivitate şi o trăire pe care cred ca o pot avea numai copiii. De asta, probabil, o interpretare autentică a cântecului popular are ceva din starea de copil.
Prima dată când am cântat pe o scenă mare, acompaniat de o orchestră de muzică populară, a fost la prima ediție a festivalului-concurs național Nicolae Sulac, la Chișinău, în 2005. Atunci am avut cele mai mari emoții de până acum. Am simțit că se unește cerul cu scena, îmi auzeam respirația și bătăile inimii. Această experiență m-a marcat cu adevărat și imediat după acest festival am hotărât să studiez la Conservator, ceea ce s-a şi întâmplat apoi, chiar în anul următor.
Ai aplecare doar către muzica populară sau cânți și alt gen cu același succes?
Când eram mai mic, am mai cochetat cu muzica uşoară şi chiar am cântat de câteva ori şi pe scenă. Apoi, la Conservator am învăţat romanţe şi arii pe care le cântam la examene. Ascult mai multe genuri de muzică, dar întotdeauna m-am regăsit şi mă regăsesc în folclor. Nu mă văd cântând alt gen, muzica populară rămâne marea mea pasiune.
Există vreun cântec ce îți produce o anume stare în timpul interpretării în așa fel încât cu greu îl poți duce mai departe?
E una dintre cele mai frumoase întrebări care mi-au fost puse vreodată. În general, îmi provoacă stări deosebite cântecele lirice şi doinele. Sunt două piese care îmi produc trăiri greu de reprodus în cuvinte. Deşi le-am cântat de mai multe ori, de fiecare data când le interpretez e ca şi cum ar fi prima oară. Sunt la fel de necunoscute şi nenăscute. Este vorba despre două doine: una e din repertoriul meu, e o lucrare culeasă de la mine de acasă care se numeşte Lume, lume, iar a doua e din repertoriul Sofiei Vicoveanca, Cântec vechi de cătănie. Ultima este, pentru mine, una dintre cele mai tulburătoare doine ale folclorului românesc. Probabil greul acestor creații constă în faptul că parcă niciodată nu pot fi reproduse la intensitatea la care le simți. Aceste doine sunt ca serpentinele unui munte căruia nu-i poți vedea vârful. Nu exagerez, dar după ce termin de interpretat aceste două lucrări simt chiar și o durere fizică a aerului expirat sau că mă dor brațele. Lucările acestea sunt atât de intime, încât numai daca închid ochii le pot reproduce mai ușor.
Poate că dificultatea lor nu constă în faptul de a le „duce” la capăt, ci în felul în care le duci la bun sfârșit.
Care sunt pașii urmați în ceea ce privește școlarizarea în domeniul acesta?
Am absolvit Liceul Teoretic „Stefan cel Mare si Sfant”, profil umanist, de la mine din localitate, apoi am absolvit Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
În toți anii în care ai participat la concursuri, ai obținut numeroase premii. Care ar fi cele cu care te mândrești cel mai mult?
Marele Premiu la Festivalul Muzical-Folcloric Internaţional „În grădina cu flori multe”, Ediţia a III-a, Cernăuţi.
Marele Premiu la Festivalul-Concurs Naţional „Nicolae Sulac”, ediţia a III-a 2009, Chişinău
Marele Premiu la Festivalul Concurs al Cântecului Popular Moldovenesc „Din bătrâni, din oameni buni”, ediţia a VII-a, 2012, Iaşi
Marele Premiu la Festivalul Naţional de Folclor „Ponoare, Ponoare”, ediţia a VII-a, 2012, Mehedinţi
Marele Premiu la Concursul de interpretare a Cântecului Tradiţional „Cântece de viţă veche”, ediţia a III-a, Focşani
Premiul I la Festivalul concurs-naţional de muzică populară românească „Pe deal la Teleormănel”, ediţia a XLIII – a, 2012, Alexandria.
Premiul II la Concursul Internaţional de Muzică Populară „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”, 2010, Brăila
Premiul II la Festivalul Naţional de Folclor „Strugurele de Aur”, ediţia a X-a, 2010, Alba-Iulia.
Premiul III la Festivalul-Concurs Naţional „Maria Tănase”, ediţia a XXI – a, 2011, Craiova.
Premiul III la Festivalul Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu”, ediţia a XVIII – a, 2011, Târgu-Jiu.
Mai reacționează publicul la muzica populară?
Eu cred că mai reacționează, totuși muzica populară rămâne o muzică identitară, dacă îmi este permisă expresia. Este muzica ce ne leagă și reprezintă. Depinde foarte mult de felul în care și-au educat oamenii gustul pentru muzică și cât de deschiși sunt pentru acest gen artistic. Atâta timp cât mai avem nunți tradiționale, cumetrii și evenimente ritualice comunitățile mai sunt ancorate în spiritul unor tradiții. În această era a informației și tehnologiilor depinde mult și de televiziuni, radiouri etc. cum promovează evenimentele culturale în care se cântă muzica populară.
Crezi că lumea poate asculta aceleași cântece tradiționale la nesfârșit sau e nevoie tot timpul de ceva nou?
Consider că fiecare generație are cântecele și creatorii ei, însă melodiile de altădată au devenit ceva clasic și sunt greu de înlocuit. Mai ales că generațiile de interpreți de dinaintea noastră au ajuns la un nivel muzical-artistic greu de depășit. Uneori ai impresia că tot ce e mai frumos deja s-a cântat.
Bineînțeles că există o evoluție a muzicii populare, este foarte bine că se crează și astăzi, chiar e necesar, dar e important cum ne raportăm la cântecele tradiționale. Contează mult dacă creațiile produse în prezent fructifică acest proces al evoluției muzicale și nu ne confruntăm cu o involuție. Acest fenomen va putea fi analizat obiectiv de generațiile viitoare.
Ce spun prietenii tăi despre această preocuparea ta? Te încurajează?
Majoritatea prietenilor îmi sunt colegi de cântec. Ăsta bineînțeles că e un avantaj, suntem o gașcă de prieteni, ne spunem bucuriile și dezamăgirile, ne susținem și ajutăm. Sper ca acestă prietenie să fie cât mai durabilă și adevărată.
Am prieteni ce sunt și din alte domenii, mă încurajează, îmi vorbesc de ficare dată cu admirație și îmi spun că ceea ce fac e deosebit. Tind să cred că datorită relației noastre de prietenie ei se raportează diferit față de acest gen muzical, simt că încep a îndrăgi folclorul, acest lucru nu poate decât să mă bucure.
Tinerii de azi se îndreaptă mai mult către muzica modernă, unde accentul pe talent se pune mai puțin. Se pot converti gusturile?
Consider că fiecare gen muzical are talentele sale, ascultătorii și promotorii lui. Este absolut normal ca tinerii să se avânte spre tot ce e modern, este muzica generației lor. Nu sunt deacord cu cei care spun nu din start, unei muzici, fără să fi încercat să o asculte vreodată. Există atâta frumos în lume, totuși am impresia că nu sunt sufiecienți ochi și urechi să-l admire. E mai grav pentru cei care chiar nu ascultă niciun fel de muzică.
Vii dintr-un oraș din Moldova. De ce ai ales să urmezi cursurile unei facultăți din București? Intenționezi să te stabilești aici?
Vreau să vă spun că dintodeauna mi-am dorit să trec Prutul, să vin în Țară. După ce am absolvit Conservatorul la mine acasă, am hotărât să vin la un masterat la București, acest lucru s-a și întâmplat. Mi-aș dori foarte mult să mă stabilesc aici. Îmi amintesc de o vorbă de-a bunicii mele Maria: “noi ne facem planuri și Dumnezeu zâmbește,” bineînțeles că dacă voi avea posibilitatea să rămân, nu voi ezita.
Va veni o vreme în care nu vei mai participa la concursuri... te gândești să-ți faci propriul repertoriu, să-ți consolidezi personalitatea și să continui pe acest drum?
Dacă ți-ai imagina evoluția în timp, cum te vezi peste câțiva ani? (o să am un răspuns la ambele întrebări)
Doresc să continui pe acest drum, mi-aș dori o carieră în acest domeniu, deși nu e deloc ușor. E nevoie de multă perseverență, dorință și muncă, poate și un pic de noroc. Trebuie să fii original, să aduci în scenă repertoriu valoros, dar care să placă și publicului. Să fii tu însuți, să nu mergi pe cărări bătătorite de alții după cum spune și doamna Sofia Vicoveanca.
Aș vrea ca în timp să devin un bun interpret de muzică populară, să am un repertoriu bogat în care să se regăsească cât mai mulți ascultători.
Ai proiecte imediate despre care poți/vrei să povestești?
Vreau foarte mult ca în acest an să înregistrez un album de muzică populară și să termin cu brio masteratul.
Un mesaj pentru iubitorii de folclor ai?
Le doresc să fie sănătoși și să aibă parte de bucurii, de un an bun cu multe împliniri. Să rămână fideli muzicii populare și altoiască acestă dragoste copiilor și nepoților lor.
Mulțumesc teleormănenilor pentru amintirile ce mi le-au dăruit.