Cine ti-a deschis orizontul in ceea ce priveste studiul unui instrument de suflat? Fiecare muzician are o poveste despre cum si-a ales instrumentul sau instrumentul l-a ales pe el, care este povestea ta?
Tatal meu a fost cel ce mi-a deschis acest minunat orizont, spre arta, muzica, trompeta in speta. Dansul, acum pensionar, a fost un bun trompetist in Orchestra Circului de Stat "Globus" din Bucuresti, orchestra in care si eu am activat, cu mandrie o spun, atat ca ucenic, cand eram elev, cat si ca angajat, prin anii '90. Copil fiind, ma fascina cand in unele zile, tatal meu studia la trompeta, acasa. Avea un sunet superb, pe care, din fericire mi l-a impregnat, un sunet pe care l-am asimilat aproape instinctiv, in momentul cand am inceput studiul la trompeta. Inceputul a fost timid, insa constant...s-a intamplat pe la varsta de 12 ani, cand tatal meu studia acasa...mi-am luat inima in dinti spunandu-i ca doresc sa ma invete sa suflu la trompeta. I-a placut propunerea mea si a marsat fara nicio retinere. Din acel moment, trompeta a devenit preocuparea mea.
Desigur, pe langa invatarea suflatului, a trebuit sa incep invatarea notelor muzicale, a grifurii, digitatiei, apoi valoarea notelor, masura, ambitusul. Studiind zi de zi, deja pe un program stabilit de tatal meu, sub indrumarea dansului, dezvoltarea mea ca tanar trompetist luase amploare, astfel ca, s-a hotarat in familie ca eu sa incep a ma perfectiona mai bine, la o scoala de muzica...ceea ce s-a si intamplat. Undeva pe la Gara de Nord, pe o strada numita Midia, se afla Scoala de Muzica nr. 2 sau nr.1, imi cer scuze, sincer nu mai stiu numarul, in fine, unde am mers sa ma inscriu, dupa care am dat examen. A fost o surpriza pentru mine si pentru parinti, sa constatam ca profesor de trompeta era o doamna, Octavia Vasiliu se numeste. O minunata doamna, ce ma indragea enorm...doamna ce si-a pus bine amprenta in dezvoltarea mea ca trompetist la acel moment. Sub indrumarea dansei, am avut in clasa a VI a, primul recital de trompeta, pe o scena importanta pentru acea varsta, sala mica a Atheneului Roman. In trimestrul al 3 lea al clasei a VI a, deja ascensiunea mea ca trompetist luase amploare, astfel ca, doamna profesor impreuna cu parintii mei, au hotarat ca trebuie sa merg mai departe pe calea ascensiunii, astfel ajungand sa dau examen la liceul de arta George Enescu din Bucuresti, unde am intrat cu brio. Aici l-am avut ca profesor de trompeta pe domnul Mircea Lazarica, un om exceptional, vertical, nu foarte indulgent, drastic uneori, un pedagog desavarsit, de la care am deprins arta interpretarii, a tehnicii adevarate de suflat la trompeta si nu in ultimul rand, m-a format ca om, calauzindu-mi pasii spre profesionalism! Mi-a fost profesor pana in anul 1987, cand am terminat liceul, apoi, dupa multi ani, in 2003, profesor indrumator la Master, in cadrul Universitatii de Muzica din Bucuresti.
Datorita dansului, in cea mai mare parte, desigur, neminimalizand amprenta tatalui si a doamnei profesor, acum, la 45 de ani, pot spune ca, ma simt respectat si implinit pe plan profesional.
Am activat si colaborat cu multe orchestre simfonice, de jazz, de grupuri instrumentale si formatii de muzica pop, atat ca instrumentist de orchestra, dar si ca solist trompetist.
Asa mi-am ales instrumentul si asa m-a ales el pe mine... asta ca sa raspund complet la intrebare.
Trompeta este un instrument ce se preteaza la nenumarate genuri si stiluri de muzica, in care dintre ele te regasesti?
Cum spuneam, am avut sansa si privilegiul sa pot aborda inca de copil, mai multe genuri si stiluri de muzica. Chiar daca studiul meu individual, se bazeaza in proportie de 90% pe modelul clasic, pot spune, fara lipsa de modestie, ca impac perfect toate stilurile de muzica! Ma regasesc in toate, genurile si stilurile de muzica... ma fascineaza. Fiecare gen si stil, imi creeaza emotii, stari si trairi diferite... minunate pentru inima mea si pentru hranirea sufletului meu. Sunt un om, un artist, un muzician, un trompetist implinit si fericit... pentru ca am aceasta adaptabilitate la citirea si interpretarea partiturilor de toaate genurile si stilurile muzicale.
Septembrie luni - Horia Brenciu ( vocal ) & Silviu Albei ( flugelhorn solo )
Cum te simti atunci cand esti in ipostaza de solist comparativ cu cea de instrumentist in orchestra?
Ma simt puternic si stapan pe mine! Ca solist, imi desavarsesc miile de ore de studiu, ce s-au adunat de-alungul anilor... pe scena, ca solist, imi desavarsesc valoarea, e ceea ce ma reprezinta, ca muzician, artist, instrumentist...dar si ca om! Emotia ce-o simt... starea ce-o am in momentul cand interpretez ca solist, ma inalta... e sublim!
Care sunt satisfactiile pe care ti le ofera profesia ta? Daca ar fi sa dai timpul inapoi ai face aceeasi alegere?
Satisfactiile sunt cu precadere pe plan sentimental, emotional.... e superb sa-ti vezi rodul zecilor de ani de studiu, de munca, rasplatit! Din punct de vedere material, din pacate, in tara noastra, din zilele de azi, unde interesul de grup predomina, unde sistemul de valori e rasturnat, nu am satisfactie... insa multumesc lui Dumnezeu, nu ma plang! Cu siguranta ca, daca m-as inrola in vreun grup de interese, ar fi altfel... insa, prefer modestia, prefer sa am coloana vertebrala dreapta, sa dorm bine noaptea, mai ales ca, imi cunosc valoarea si principiile de la care nu abdic! Daca as da timpul inapoi, cu siguranta tot asta as alege sa fac, insa, in alta tara, civilizata, cu traditie, ce respect pentru artist !
Care este opinia ta despre scoala de instrumente de suflat din Romania? Sunt din ce in ce mai putini cei care aleg sa studieze un instrument cum ar fi trompeta, cornul, oboiul, fagotul in schimb avem multi flautisti si clarinetisti. Cum vezi tu acest dezechilibru? Care vor fi efectele in cativa ani?
Opinia mea, sincer, despre scoala actuala de instrumente de suflat, nu este una buna... e slaba, de fapt, nici nu are cum sa fie altfel atata timp cat traditia, putina cata era, s-a dus, s-a pierdut. Scoala romaneasca de suflatori, nu exista, e mult sub nivelul celei din Europa, sa nu spun, fata de cea din America!
Putem vorbi despre un echilibru intre numarul absolventilor, instrumentisti sau dirijori, si necesarul de locuri de munca in orchestre?
Nu stiu daca sunt multi sau putini cei ce aleg sa studieze la instrumentele de care aminteati... nu cred ca asta ar trebui sa ne ingrijoreze... cantitatea, numarul. Din pacate, valoarea e problema... lipsa talentului, lipsa studiului, dezinteresul copiilor. Toate acestea, combinate cu sistemul de invatamant depasit, dezastruos chiar, desigur in viziuna mea, DA, ma ingrijoreza si, cu siguranta va fi un dezechilibru... valoric insa, nu numeric!
Orchestra presupune lucru in echipa, coalizarea multor oameni pentru a indeplini acelasi scop. Care ar fi, in viziunea ta, conditiile necesare pentru ca o orchestra sa functioneze?
Bun simt, munca, respect, daruire, rabdare... deci, profesionalism!
Ce pareri exista despre orchestrele private din Romania? Cum iau nastere aceste orchestre si care este traiectoria si viitorul lor?
Din pacate, se pleaca de la dorinta de a scoate profit imediat, nu se gandeste pe termen lung! Alta miscare gresita, a managerilor acestor orchestre, infiintate ad-hoc, este ca nu au in vedere valoarea si profesionalismul instrumentistului, ci, valoarea gajului, care trebuie sa fie cat mai mica...minima! Dupa parerea mea aceste orchestre n-au viitor din cauza managementului.
Care este opinia ta despre tinerii care aleg sa studieze in strainatate? Cum vezi tu acest exod al tinerilor artisti de valoare din Romania?
BRAVO LOR! Ii apreciez si ii iubesc... inseamna ca isi cunosc valoarea si merita sa incerce. Le admir curajul! Eu nu am facut pasul asta, desi am avut destule oportunitati... recunosc, mi-a fost teama sa plec, sa fiu departe de familie si, am sperat ca dupa Revolutia din '89, Romania se va schimba. M-am inselat... acum regret, insa, raman totusi cu satisfactia ca si in aceste conditii din Romania, am reusit sa ating un nivel bun.
Cat de important este pentru un artist sa faca fata atat succesului cat si esecului in profesia sa? Sunt oare artistii suficient de pregatiti, psihologic mai ales, pentru a le intamplina pe fiecare?
Foarte important! Atat succesul cat si esecul sunt parte din tine. Ca artist, muzician, instrumentist... intr-o secunda te poti intalni cu ambele! :-)
Succesul trebuie sa-l mentii, ceea ce nu e usor...iar esecul, trebuie sa stii cum sa-l depasesti si iar nu-i usor! In ceea ce priveste pregatirea psihologica a artistilor, ati atins un punct sensibil. NU, artistul, instrumentistul roman, nu este pregatit psihologic! Nu doresc sa dezvolt prea mult pe tema aceasta... sunt multi factori care ne trag in jos si la acest capitol... invatamantul, educatia, mentalitatea, nivelul de trai...
Cum este Silviu Albei atunci cand nu este pe scena sau la repetitie? Ce spun prietenii lui despre el?
Corect, drept, cinstit, onest, bun, tandru, calm, iubitor, glumet, temperamental, ironic, coleric... OM!
"Prietenii"? Intrebati-i pe ei!
Brianna Maria & Silviu Albei - G.Martini - Toccata ( piccolo trumpet )
Care sunt planurile tale in viitorul apropiat?
Nu-mi plac programarile! Nu sunt un tip pragmatic! Prefer sa las inima, sentimentele sa ma calauzeasca. Sanatate sa fie... restul vine...
Ce impresie ti-a creat portalul Artnetwork?
Interesant si incitant! Daca va avea "priza" la public, trafic...tagma muzicienilor, artistilor, instrumentistilor va avea de castigat! Deci, un portal bine venit. Multumesc pentru invitatie!
Va urez succes in ceea ce v-ati propus!
By Liana Stefan